Home
Home2018-11-02T17:08:38+03:00

Articole Recente

Protan (continuare)

Și ceremonia imolării Îngerului continuă, în răspărul și în rastelul darurilor alese și neprețuite ale Porcului pentru om. Grasa începu prin a-i secționa vertebrele cu un cuțit comando, cu lama de oțel răsucită în formă de spirală, ca un burghiu, prin mișcări mai mult de înșurubare decât de tăiere. Sfredelul lipsit de cuget și simtire scobea nesăbuit, sâcâitor-apăsător, direct în orbul apocalipsei, în nodulii și în glomerulele sinapselor combustiei, prin [...]

By |octombrie 14th, 2018|0 Comments

Găinile

- Măi nenorocitule, păi de aia ți-am dat fata!? Tot ce am pe lumea asta, mai prețioasă decât ochii din cap! - Mamă, nu înțelegi… - Clar, nimeni nu poate înțelege ce faci tu! Păi tu vezi în ce situație ești? Nimeni nu se poate baza pe tine. Ești un… - Un ce? - Un neputincios… - Sunt, cu toate astea încă trăiesc. Și o să am și un copil. [...]

By |octombrie 6th, 2018|0 Comments

Realitatea

Drumul spre balastieră trece printr-un desiș de răchite prăfuite, chiar albe de atâta praf. Acum cinci ani avea doar emoții când se îndrepta spre locul de muncă. Era cu capul gol și sufletul plin. Se gândea la tihna pe care o avea duminică la biserica și apoi la masa de după. Cineva avea grijă de el și i se părea natural să fie așa. La școală nu învățase deloc. Văzuse [...]

By |octombrie 1st, 2018|0 Comments

Protan

„Am încercat să schimb Lumea în care trăiesc…Nu am reușit să mă schimb nici măcar pe mine. Ființările umane sunt perfect egale cu inerția lor și nimic mai mult.” (Motto-ul Întreprinderii Protan, scris cu litere de metal deasupra porții, în locul clasicului „Trăiască România Socialistă”) Epigraful de mai sus stătea plasat între doi muncitori reprezentați în metal, foarte vânjoși-primitori, ambii ținând fulgere de metal în toate cele patru mâini ridicate [...]

By |septembrie 28th, 2018|0 Comments

Chipul ei. Partea IV

Când am ajuns în Timișoara m-a trezit șoferul de autobuz. “Hai micuțule, am ajuns.” Pesemne că dormisem un somn vecin cu moartea. Șoferul a ajuns la autogară, a terminat ce avusese de făcut acolo și m-a mutat în timp ce dormisem în mașina lui personală de unde m-a adus acasă. (I-am povestit viață mea scurtă cât timp așteptasem în Topolovățu). Bărbatul, un om simplu, era impresionat că stau în inima orașului. [...]

By |august 29th, 2018|0 Comments

Carnea

- Dacă o rană deschisă e tot ce am de vânzare, de ce vrei să cumperi de la mine? îl intrebă ea pe Captain Romania în timp ce-și depunea ruj gros pe buze, ca pateul pus cu vârf. Stătea intenționat cu spatele la el și cu fața la oglinda întâmplătoare a metalelor răsfirate pe blatul din bucătărie, arătându-i că l-a văzut demult, poate chiar din prima, fără să-și întoarcă macăr privirea spre [...]

By |iulie 26th, 2018|0 Comments

Chipul ei. Partea III

La un moment dat în viață intrăm într-o stare pe care nu o mai putem controla. Starea drumului întors de unde am venit. Acel drum care șterge orice urmă de ignoranță. Eram copil și o observam pe mama cum este tot mai neliniștită de la o zi la alta. Să tot fi avut atunci în jur de zece ani și mama treizecișicinci. Nu mai era aceeași, se chinuia cu lucrurile [...]

By |iunie 27th, 2018|0 Comments

Singurătate

Soarele coace asfaltul în Cluj. Toată lumea stă ascunsă pe terase lingând înghețate și storcând beri. Am trecut ca o fantomă prin puterea soarelui. Atât era de cald și orbitor încât ziua părea, datorită orbirii, noapte. Îs îmbrăcat complet în negru, cu glugă trasă pe cap să nu îmi fiarbă creierul. Am de mers undeva după dealuri, într-o vale de sare. Este un mic deșert cum treci de Soporel peste [...]

By |iunie 20th, 2018|0 Comments

Etajul

Sânge, sânge, sânge, dacă ar curge peste frunțile noastre ca un râu de foc, peste frunțile noastre încrustate de sare, ca un râu infernal ce se varsă în ocean, în mare, în fluviul larg, bătrân, mort de atâta timp, mort de atâta vreme scursă de la naștere până la uitare, arcuindu-se peste fluviul mort ca un armăsar, tânăr, crud, dus de timp din ieslea mamei lui, dus de timp ca [...]

By |iunie 8th, 2018|0 Comments

Adam. Partea V

La Tichileşti a fost bine. Ca o reanimare. Acum mergem la Anonimul. O altă găselniţă spirituală de-a lui Bazil. Nu era el chiar în America, Canada, Rusia, dar România nu i se părea nicidecum o ţară strâmtă. Practic era de negăsit. Teoretic de neajuns. Deci, liber. „Eu la extern nu mă mai bag. Ce-mi trebe mi-e să-mi fluture remorca ca o paraşută pe ştiu io pe ce podoc suspendat? Sau [...]

By |mai 31st, 2018|0 Comments

Recomandari

HashBar