Pachetul de țigări
Simțeam că mă uit de prea multă vreme la norii de pe cer, însă cine poate refuza o după amiază clăduroasă de primăvară în iarba de pe malul unui râu. Suspinele vin târziu după ce răul s-a consumat, ele au ceva din lumea amintirilor. Este asemeni bătăii unei inimi care pompează ultima picătură de sânge, un adio al vieții, o îmbrățișare a morții. Susurul vadului mă împingea tot mai adânc în nori și brațe invizibile mă trăgeau în regatul cerurilor. Gelozia, da ea trebuia să fi fost și da, mi-am permis să mă gândesc la gelozia zeilor cum taie carnea caldă de lângă mine în acest suflet blând, într-o fiica a pământului. Da, voiam să fiu iubit cu forțacare mișcă râurile, cu forța care desenează norii, cu forța brațelor din ceruri răpind inimile muritorilor. - Mai vrei prăjitură? - Maria, tu mă iubeșți? - Ce întrebare e asta? Normal. - Nu știu, pur și simplu [...]
Plimbarea
M-a sunat X într-o seară, voia să ne plimbăm. Vocea îi era destul de surescitată; nu-l mai văzusem demult. Sincer uitasem dacă așa era el în mod normal sau se întâmpla ceva nefiresc cu el. - Unde? - N-are importanță, cât mai departe... - Hoia? - Bine și Hoia. - Să fii la mine pe la zece jumate. - Bine. Am optat să mă îmbrac gros, termometrul arăta că afară sunt douăzeci și unu de grade sub zero. Nu a trecut mult și interfonul îmi dădea de veste că X era deja la ușa mea. - Hei, ce mai faci? - Bă...ce să fac, ia de toate. - Și eu. X își scoase pachetul de țigări; Pall Mall albastru. - Vrei? Mă uităm la el și îmi dădeam seama că nu ne văzusem de foarte multă vreme, mult mai multă decât lasă să se înțeleagă familiaritatea dintre noi. L-am bătut [...]
Madder Mortem: “Sweating blood to serve the Beast”
Madder Mortem: “Sweating blood to serve the Beast”1 The Norwegian band Madder Mortem from Nord-Odal plays what can be said to be a surreally unyielding music of the uninhabitable and unavailable persistencies within man: a collection of unchastely-exalted hymeneal counterattacks, of frenzied invocations of the wilde-to-the-point-of-breathless devotions, of neo-dramatic futuristic dithyrambs and of deliciously-speculative incantations of the strong (crudely genuine) significances of tenacity, of determination and of enduringness. Along the spellbinding and deep-and-warmly-dark-as-the-unseen-wounds bass-lines that embody the silent, unidentifiable and overwhelming terror and force of intrusion of the background (one unfelt as such until it is always already too late); and along the hypnotic elegance with which Agnete Kirkevaag’s vocals court tragedy, revealing its rare shades and intractable colours (and side-stepping its downfall precisely when it seems to embrace it and to dementedly venerate its fiasco) – all the songs of the band tell, on multiple voices, a stimulating story [...]
Corporaţia
“Vă mulțumim frumos pentru mesajul dumneavoastră. În ceea ce privește cererea pe care ne-ați adresat-o, suntem în măsură să vă oferim următoarele informații....”: aceasta era fraza cu care sporii primejdioși din Căpitan își începeau fiecare colind de dimineață, cablați la întunericul monitorului – un ecran ca o gaură de tun, dar vopsit ulterior, pe măsură ce tranzacția la care lucra se deschidea într-un evantai de mai multe programe adiacente, în atroce culori tabelare. Aceasta era fraza cu care masca mortuară de plastilină cuibărită în el își încleia fiecare zi de lucru, mereu înspre aceleași cvasi-forme ale fișierelor office între-deschise, în care se salvau comenzile finalizate din ziua respectivă. Ziua trecea pe lângă și pe deasupra lui, fără să-i pese aproape deloc de intențiile sale – care acum nu mai erau deloc atât de evidente. Și-ar fi dorit oarecum să se roage la cineva, la ceva, la orice, la oricine, dar [...]
Satana. Partea III
- Știu că ai mai fost pe-aici să dai drumul la frământările și la răsfrâgerile pământurilor înspre ele însele: mai întâi la alunecarea continuă a treptelor din carieră și apoi la scurgerea lor sigură în halde de steril și în contaminări neîngrădite cu o organicitate proprie apocaliptică. Am văzut canalele de drenaj dizolvând și deversând hidoase tristețea ca pe o indigestie a formele pozitive răscolite și mai jos albiile ce se pregăteau să fie suprasolicitate. Și nu te-ai lăsat până nu ai făcut ca totul aici, de jur-împrejur să fie ca în Iad : formare de lacuri noroioase și de vulcani noroioși și arătări naturale ce au ajuns să nu mai poată avea nicio geometrizare. Genuflexiunea și aservirea geometrie a fost, până la urmă, victoria Ta asupra creației din acest loc. Înainte codrul făcea și el febra musclară după ce, prin vitezele sale de înstăpânire, își imprima în mine sprinteneala – [...]
Satana. Partea II
În săptămâna ce a urmat Căpitanul era mereu în pragul acelei tahicardii aprige din ultima fază de intoxicație: i se făcea adesea rău de la ceva ce se strica și se bâhlea tot mai tare în el – dar nu prin căldură ci printr-un fel de fierbințeală venită din vipia înghețului; simțea mai tot timpul un nod în gât ca o maioneza tăiată cu ciunga unui mâine improbabil; și un lagăr înfierbântat în caldarâmul stomacului. Respirația scurtă și accelerată dintre aceste momente îi dovedea răspicat că poartă pe el acea „cămaşă a ciumei”, făcută de şapte femei, toate cu numele de Maria. Știa și el că în vremea furnicarului de mortăciuni femeile puneau cămaşa ciumei pe o păpuşă de paie atârnată la intrarea în orașul Sibiu și așteptau ca aceasta să dispară în mod misterios – semn că a venit Ciuma, și-a luat cămașa și a plecat, lăsându-i de acea [...]
Autoînmormamântarea
Bat o cruce pe un deal Întind nailon ca un val Groapă sap în fața crucii Pun pământu'n poala muncii Văd nailonul străveziu E unde aș vrea să fiu Sar în puț cu nerăbdare Trag de nailon, nevoie mare ! Curge pământul peste mine Astupat, ce bucurie! Șed sub pământ Strivit în pace Aici toată lumea tace O lumină se aprinde Pe moment mă cam surprinde Judecata de apoi? Samsungul zice: Napoi! Ai murit si n-ai logat Timpul pretios dar estimat Jale mare sub pământ Deranjat în zăcământ
Satana
(Partea Întâi) În diminețile cenușii de Noiembrie, pe unde roua vâscoasă spală-n leșie de venin puroiul verilor de pe creste munților și de pe coroanele arborilor – răscoptură coraslată linsă alene de nostalgici de pe plăgile ultimelor dansuri ale oferirilor nimicitoare, înainte să meargă mai departe la serviciu, Căpitanul rămânea să se mai plimbe cam 30-45 de minute, de obicei pe câmpuri, să admire cum culorile se întind înspre negru – ca să i se închine pentru întâia și ultima oară în anul respectiv. Era modul lui de a nu refuza totuși provocarea la tortură a tresăririlor tardive, când nimic nu mai poate fi salvat și de a încerca să privească cum natura te ajunge din urmă, indiferent ce ai face…cum o dependenţă rea se înfiripă și adulmecă de peste tot. Îngândurat era deja puțin spus în fața celei mai crunte schimbări la față, în fața desfigurării înfiorate de apropierea [...]
Protan (continuare)
Și ceremonia imolării Îngerului continuă, în răspărul și în rastelul darurilor alese și neprețuite ale Porcului pentru om. Grasa începu prin a-i secționa vertebrele cu un cuțit comando, cu lama de oțel răsucită în formă de spirală, ca un burghiu, prin mișcări mai mult de înșurubare decât de tăiere. Sfredelul lipsit de cuget și simtire scobea nesăbuit, sâcâitor-apăsător, direct în orbul apocalipsei, în nodulii și în glomerulele sinapselor combustiei, prin aburii incandescenți a plasmei rele. I se adesă Îngerului : Ia zi măi gheţoi, te-am violat bine și te-am lăsat însărcinat cu dizgraţia ? Să vezi și tu cât e de lung drumul de la suferință la nesuferire. Vrei să naști nemurirea aici de față cu mine, ai ? (îl tachină ea în batjocură) Apoi mi se adresă mie, militărește, ca celui mai nespălat și resemnat-analfabet cadet: Tu ! Ai mâncat vreodată grătărel și cârnăciori de Înger ? Săreau bucăți mici de carne și [...]
Găinile
- Măi nenorocitule, păi de aia ți-am dat fata!? Tot ce am pe lumea asta, mai prețioasă decât ochii din cap! - Mamă, nu înțelegi… - Clar, nimeni nu poate înțelege ce faci tu! Păi tu vezi în ce situație ești? Nimeni nu se poate baza pe tine. Ești un… - Un ce? - Un neputincios… - Sunt, cu toate astea încă trăiesc. Și o să am și un copil. - Și cu ce o să îl ții în viață? Tu nu vezi că te-ai izolat. Și pe tine și pe Ioana. Viață voastră începe să nu însemne nimic. Nici pentru voi, nici pentru cei din jurul vostru. Sper să apreciezi ajutorul pe care vi-l ofer. Și să mai știi că o fac pentru Ioana, nu pentru ține. - Mulțumesc… - Hai, lasă supărările la o parte și urcă în mașină. Mi-a spus Ioana că sunteți de trei zile cu [...]