„Am încercat să schimb Lumea în care trăiesc…Nu am reușit să mă schimb nici măcar pe mine. Ființările umane sunt perfect egale cu inerția lor și nimic mai mult.” (Motto-ul Întreprinderii Protan, scris cu litere [...]

Când am ajuns în Timișoara m-a trezit șoferul de autobuz. “Hai micuțule, am ajuns.” Pesemne că dormisem un somn vecin cu moartea. Șoferul a ajuns la autogară, a terminat ce avusese de făcut acolo și [...]

- Dacă o rană deschisă e tot ce am de vânzare, de ce vrei să cumperi de la mine? îl intrebă ea pe Captain Romania în timp ce-și depunea ruj gros pe buze, ca pateul pus cu [...]

La un moment dat în viață intrăm într-o stare pe care nu o mai putem controla. Starea drumului întors de unde am venit. Acel drum care șterge orice urmă de ignoranță. Eram copil și o [...]

Soarele coace asfaltul în Cluj. Toată lumea stă ascunsă pe terase lingând înghețate și storcând beri. Am trecut ca o fantomă prin puterea soarelui. Atât era de cald și orbitor încât ziua părea, datorită orbirii, [...]

Sânge, sânge, sânge, dacă ar curge peste frunțile noastre ca un râu de foc, peste frunțile noastre încrustate de sare, ca un râu infernal ce se varsă în ocean, în mare, în fluviul larg, bătrân, [...]

La Tichileşti a fost bine. Ca o reanimare. Acum mergem la Anonimul. O altă găselniţă spirituală de-a lui Bazil. Nu era el chiar în America, Canada, Rusia, dar România nu i se părea nicidecum o [...]

Atât lacrimile cât și roua sunt de fapt năpaste și pustiiri purulente ale unor subînțelesuri, ale unui reieșit intruziv ce-i refuză imaginii conceptul și mecanismul de veghe în favoarea unor reflexii abrupte, implacabile, ce suscită [...]

„Auzi, pot să te întreb ceva?” mă întreabă, într-o noapte, Diana. „Întreabă-mă!” „Dormeai?” „Nu, nu dormeam. Asta ai vrut să mă întrebi?” Începuse stupid, apoi a tăcut. În plus dormeam, era ora aia din noapte [...]

  - Alo. - Eu îs. - Ce faci? - Auzi, trebuie să vii neapărat până la mine. - De ce? Îs terminat de oboseală. Toate nimicurile s-au aglomerat pe capul meu la muncă. - [...]